când v-am privit întâia data,
m-am speriat.
eu eram atât de altfel, comparându-mă cu voi.
vă priveam cum mergeți,
cum râdeți,
cum vă dați, atât de natural, părul după ureche.
eu eram de pe o altă lume
și nu știam să fiu ca voi.
am încercat să fiu ca mine.
și am constatat că nu mă primiți în lumea voastră,
dacă mă port așa.
și am învățat să fiu ca voi.
și mergeam ca voi,
și rădeam ca voi,
și îmi dădeam părul după ureche la fel ca voi.
apoi am observat că voi vă schimbați în fiecare zi.
era ceva nou de învățat,
mereu.
și am vrut să țin pasul cu voi,
dar am obosit.
mă sufocam în felul meu impropriu de a fi.
într-o noapte mi-am adunat curajul meu firav
și am tras de pe mine toată masca asta
pe care voi mă invataseti cum să o construiesc.
am vrut să fiu același extraterestru care fusesem
în prima mea clipă.
și mergeam ca mine,
și râdeam ca mine,
și îmi dădeam părul după ureche la fel ca mine.
și voi mă arătați cu degetul,
vă hlizeati sfidător
și râdeați.
ha-ha.
iar eu eram un om de pe o altă lume
care mergea liber,
ducând cu el o sacoșă
în care își purta lanțurile sfărâmate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu