despre existență

mi-am invitat nehotărarile la război
 azi-noapte, pe la ora unu.
 ca de obicei, m-au biruit.
 pe la două m-am bătut cu fricile mele,
 fricile alea multe care m-au descompus în oameni mai mici:
 un om pentru societate, altul pentru acasă, altul pentru momentele de singurătate.
 și ele m-au biruit.
 am încercat, pe la ora trei, să mă bat cu iluziile mele,
 cu ele nici suflarea nu am apucat să mi-o trag,
 m-au distrus fără să stea pe gânduri.
 așa sunt iluziile.
 pe la ora patru am început să mă lupt cu existența mea inexistentă.
 pe la patru și un sfert mă golise de orice putere.
 până să îmi dau seama ce se intamplă,
 se făcuse cinci.
 mi-am zis că nu are rost să îi dau nerostului un rost,
 așa că am adormit.