ei mi-au spus că așa e firesc
și mi-au luat, fără să ceară, bucăți de inimă
și bucăți de viață.
venea unul, mă privea, lua puțin din inimă, puțin din viață
și apoi pleca.
uneori îmi spunea și două vorbe înainte să plece.
a mai rămas pentru mine o bucată mică.
se chinuie să nu mă lase să mor.
acum mi-e frică de ei.
de oameni.
și cea mai mare frică a mea este aceea că oamenii vor încerca să mă scape
de frica de ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu