când singurătatea ți-e singurul prieten

tu ești atât de singur.
trăiești din propriile-ți insomnii 
și te hrănești cu vise neîmplinite.
îți bei speranțele amare 
fiindcă setea asta îți usucă gâtul avid după nevoia de a-ți liniști durerile ce trag de tine.
te doare atât de tare că te doare.
ai vrea să îți curmi suferințele și să pleci,
dar toți te țin,
te-au legat, s-au legat de tine,
știi.
sunt niște funii groase cu care te-au înfășurat
și nu poți să te desfaci
ești unit cu ei pe vecie.
dar, totuși, tu ești singur.
pentru că fiecare e un singur
care stă cu un alt singur
și uneori alegi să trăiești alături de altcineva.
dar tu trăiești singur, singurătatea lui.
și el trăiește singur, singurătatea ta.