când viața se măsoară doar în timp

tu ești timp,
ești douăzeci de ani, cincizeci sau, poate, nouăzeci.
ești șapte ani de-acasă, spun unii.
ești un an în care imiți tot ce vezi.
încă un an în care înveți să oferi sinonime contextuale timpului, în cel mai pur sens al lui.
mai ești un an în care curiozitatea îți e cea dintâi virtute.
un an în care realizezi că ceilalti timpi din jurul tău nu îți sunt neaparat prieteni.
ești ani de investiție, investești în tine, în tine și în alții sau doar în alții.
iei timpul altora ca să devii tu cel mai bun timp dintre toți.
apoi irosești secundă cu secundă ca să dărâmi ce construisei din timpul altora.
pierzi zile, luni, ani ca să îți împlinești visurile deșarte.
te dedici altor timpi, oferi bucăți din timpul tău.
apoi pleci,
că prea ți-a trecut timpul, tot dăruind atât timp, altor timpi.
într-o zi, te trezești ca dintr-un vis.
urât sau frumos.
realizezi că sunt ultimele zile de tine, de timp ce-ți poartă obosit numele .
și cât din tine va rămane în alții?
sau poate ai fost prea egoist și ai vrut ca tu să fii singurul timp al acestei bucăti de viață muritoare?

Imagine preluată de pe: http://www.descopera.ro/fenomenele-paranormale/4685462-calatoria-in-timp