duminică, 6 decembrie 2015
ison.
un brad stingher se tânguie în glas de culori apuse,
pustietatea stingheră îi ține ison.
trec pe lângă inimi golite de speranțe-mplinite,
sufletul meu le ține ison.
aștept un tren ce mereu întârzie să vină.
reușitele mele îi țin ison.
deasupra capului meu zboară păsări îmbătrânite,
ale mele vise le țin ison.
clopote ruginite plâng doruri copleșitoare,
inima mea le ține ison.
tic-tac, tic-tac și s-au oprit toate, deodata, pentru vecie.
ca o cortină de catifea neagră, noaptea a căzut peste noi,
și nimeni nu poate a-i ține ison.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu