criză de identitate.

   spune-mi!
   de când nu mai ești?
   de când îți place jocul ăsta, de-a v-ați ascuns?
   de când te minți?
   de când te-ai prins în hora asta ce te secătuiește de puteri?
   de-o zi, de două?
   poate de trei?!
   sau poate sunt ani pe care nici să-i numeri nu mai poți?
   nimeni nu știe cine ești:
   eu nu știu cine ești,
   tu nu știi cine ești,
   ei nu  știu cine ești.
   nici doamna asta cu palton roșu nu știe cine ești.
   și până când?
   îți place să te odihnești la umbra acestor false identități?
   n-ai vrea să fii pur și simplu?
   să fii tu.
   n-ai vrea să strivești, sub greutatea deciziilor tale, toate iluziile?
   n-ai vrea să te regăsești?
   n-ai vrea să fii ceea ce erai înainte să știi că ești?
   eu vreau să știu.
   încetează să te mai ascunzi!
   dacă nu poți, promit să te ajut!
   lasă-mă să fac fărâme toate fețele astea spoite ale tale.
   privește-mă,
   uită-te în ochii mei și încetează să te mai minți!
   vreau să fii tu.
   tu și atât.
   fără păreri de rău,
   fără lacrimi,
   fără zâmbete false,
   fără cuvinte goale,
   fără tăceri încărcate,
   fără ieri și fără mâine.
   fii!
   doar azi.
   doar acum
   și fiecare acum din fiecare zi.
   n-ai vrea să știi cine ești?
   n-ai vrea să fii tu?
   n-ai vrea să fii?
   n-ai vrea?
   hai, fii tu!
   fii!