mi-am scrijelit fricile
și poveștile fără final fericit
și întâmplările care nu voisem să ia forme palpabile,
toate, toate neîmplinirile mele.
le-am scrijelit cu șoaptele mele
pe o buclă temporală.
mi-am șoptit poveștile, le-am urlat, le-am strigat.
fiindcă îmi obosiseră inima
și mintea
și sufletul.
și îl țineau încătușat.
și îi tăiaseră aripile.
și îl târau fără milă prin praful amestecat de toți acei trecători prea grăbiți.
le-am scrijelit pe o buclă temporală,
întinsă pe mai multe nopți cu insomnii.
bucla mi-a zâmbit sec când eu credeam că îi spun ultimul ”adio!”
” chiar crezi că nu ne vom revedea?”
și atunci am știut că trebuie să îmi scrijelesc poveștile pe suflete.
și poveștile fără final fericit
și întâmplările care nu voisem să ia forme palpabile,
toate, toate neîmplinirile mele.
le-am scrijelit cu șoaptele mele
pe o buclă temporală.
mi-am șoptit poveștile, le-am urlat, le-am strigat.
fiindcă îmi obosiseră inima
și mintea
și sufletul.
și îl țineau încătușat.
și îi tăiaseră aripile.
și îl târau fără milă prin praful amestecat de toți acei trecători prea grăbiți.
le-am scrijelit pe o buclă temporală,
întinsă pe mai multe nopți cu insomnii.
bucla mi-a zâmbit sec când eu credeam că îi spun ultimul ”adio!”
” chiar crezi că nu ne vom revedea?”
și atunci am știut că trebuie să îmi scrijelesc poveștile pe suflete.
mi-am scrijelit fricile
și poveștile fără final fericit
și întâmplările care nu voisem să ia forme palpabile,
toate, toate neîmplinirile mele.
le-am scrijelit cu șoaptele mele
pe buzele ce îmi strigau să nu mă opresc,
la urechile ce îmi spuneau că mă ascultă,
cu șoaptele, pe gâtul ce îmi lăsase o curbură perfectă unde să îmi pot pune capul.
și atunci am știut că e ultima dată când le șoptesc, când le urlu, când le strig.
și poveștile fără final fericit
și întâmplările care nu voisem să ia forme palpabile,
toate, toate neîmplinirile mele.
le-am scrijelit cu șoaptele mele
pe buzele ce îmi strigau să nu mă opresc,
la urechile ce îmi spuneau că mă ascultă,
cu șoaptele, pe gâtul ce îmi lăsase o curbură perfectă unde să îmi pot pune capul.
și atunci am știut că e ultima dată când le șoptesc, când le urlu, când le strig.
și mi-am lăsat sufletul scrijelit de șoapte ce spuneau poveștile lor,
iar buclele temporale mi-au devenit prieteni.
iar buclele temporale mi-au devenit prieteni.

