luni, 25 aprilie 2016

povești scrijelite pe o buclă temporală






mi-am scrijelit fricile
și poveștile fără final fericit
și întâmplările care nu voisem să ia forme palpabile,
toate, toate neîmplinirile mele.
le-am scrijelit cu șoaptele mele
pe o buclă temporală.
mi-am șoptit poveștile, le-am urlat, le-am strigat.
fiindcă îmi obosiseră inima
și mintea
și sufletul.
și îl țineau încătușat.
și îi tăiaseră aripile.
și îl târau fără milă prin praful amestecat de toți acei trecători prea grăbiți.
le-am scrijelit pe o buclă temporală,
întinsă pe mai multe nopți cu insomnii.
bucla mi-a zâmbit sec când eu credeam că îi spun ultimul ”adio!”
” chiar crezi că nu ne vom revedea?”
și atunci am știut că trebuie să îmi scrijelesc poveștile pe suflete.
mi-am scrijelit fricile
și poveștile fără final fericit
și întâmplările care nu voisem să ia forme palpabile,
toate, toate neîmplinirile mele.
le-am scrijelit cu șoaptele mele
pe buzele ce îmi strigau să nu mă opresc,
la urechile ce îmi spuneau că mă ascultă,
cu șoaptele, pe gâtul ce îmi lăsase o curbură perfectă unde să îmi pot pune capul.
și atunci am știut că e ultima dată când le șoptesc, când le urlu, când le strig.
și mi-am lăsat sufletul scrijelit de șoapte ce spuneau poveștile lor,
iar buclele temporale mi-au devenit prieteni.

duminică, 10 aprilie 2016

nopți hai-hui




pe străzi fără nume îmi rătăcesc gândurile,
și luna mă strigă, privind spre mine cu ochii ei orbiți de soare.
nu mă va găsi vreodată.
lumea nopților hai-hui e golită de suflete zbuciumate.
căci de ajuns îi este sufletul meu.
mi-a dăruit nopțile astea.
ca să învăț cum să dau uitării un sens,
ca să învăț să mă vindec de răul din mine.
ca să învăț cum să iubesc să plâng,
ca să învăț despre simetria mersului haotic.
pierd numărul străzii pe care tocmai am trecut,
pierd trecutul,
pierd acum-ul,
pierd ce nu trebuie să fiu,
pierd numele-mi ce nu știam să-l rostesc.
nopțile hai-hui sunt despre mine.
sunt nopți care nu mă mai lasă să arunc pământ peste groapa unde mă îngropasem zi după zi.
nopți în care îl reînviu pe ”eu”.
sunt nopți hai-hui în care îmi urlu începutul de fericire.