M-am trezit într-o dimineață de marți, cu vreo câteva săptămâni în urmă. Aparent, ziua asta de marți părea o zi ca oricare alta, dar eu știam că aparențele pot înșela, așa că am așteptat ceva care să contrazică aparențele acestea ispititoare și acel ceva chiar a venit. M-a trezit alarma stridentă a telefonului meu, atunci când ziua se îmbina cu noaptea și, în timp ce mă pregăteam de plecare, gândul că voi ajunge în locuri în care pământul se îmbină cu cerul nici nu îmitrecea prin capul meu prea aglomerat cu stres și grijuri inutile.
Așa că am pornit spre Transfăgărășan, acesta fiind unul din locurile în care de vreo trei ani tot îmi doream să ajung. Si, în timp ce mașina își continua neobosită drumul liniștit pe una din aglomeratele șosele naționale, mintea mea pornise și ea la drum departe, tot mai departe... și, în timp ce gândurile mele mă atacau din toate părțile, buzele mele deveniseră mute, iar urechile mele surde la tot ce se întâmpla în jurul meu. Pentru că, în timp ce ne avântam mai mult spre inima României, realizam covârșitorul adevăr că avem o țară ce ar trebui prețuită ca cea mai mare avere pe care o posedăm. Păduri verzi ce ascund cărări șerpuitoare, dealuri netede și piscuri însorite, râuri ce curg neîntrerupt și neobosit, toate asortate cu păsări într-o continuă simfonie și un soare ce ar fi putut topi și cea mai de gheață inimă... Mi-aș fi putut dori ceva mai mult de atât?
Când am ajuns sus, acolo unde, mi-am zis eu, pământul se îmbină cu cerul, am rămas fără cuvinte, prea copleșită de frumusețea de nedescris ce mi se așternea sub privirea mea. și am văzut drumul șerpuitor pe care nu cu mult în urmă venisem, am văzut vârfurile înalte ale munților stâncoși, am văzut un lac ce oglindea împrejurimile și un cer care își alungase toți norii în lăcașurile lor. în fața neasemuitei frumuseți mi-am plecat capul și mi-am făcut o promisiune pe care nu o voi încălca niciodată, aceea că oricât mi-ar fi de greu să trăiesc acea viață pe care mi-am dorit-o, totuși voi luptă să construiesc tot ceea ce mi-am propus, aici, în țara unde m-am născut, în țara unde m-a așezat Dumnezeu, în țara minunată și bogată pe care tot mai puțini o prețuiesc la adevărata ei valoare. și atunci când mulți vor călca în picioare și vor nesocoti minunatul loc în care s-au născut, eu voi spune sus și tare că sunt mândră că sunt româncă și nu aș schimbă asta pentru nimic.
Mica mea escapadă s-a terminat prea rapid, însă a fost una din cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit pentru că, acele două zile în care am văzut puțin din țara mea mi-au coborât capul dintre nori și m-au adus cu picioarele pe pământ, mi-au deschis ochii și m-au pus față în față cu realitatea aproape paradoxală pe care noi, românii o trăim, aceea că posedăm ceva atât de frumos și, totuși, alegem să ne vindem atât de ieftin.
https://www.youtube.com/watch?v=e_GC7e2wHVc
https://www.youtube.com/watch?v=3JuL97rYbD4
